Ea.

Ploua afara...E mai.Miroase a asflat ud.Ce placut.Trag puternic in nas mirosul de asfalt si umpic din fumul inaltat al tigarii.O astept pe ea.Ea care nu mai vine!De ce?Pentru ca asteapta sa se opreasca ploaia.Dar ei ii placea ploaia.Dansa in ploaie.Era ca un copil.Acum nu mai e la fel.Acum e tot mai obosita.Simte asta.Tot mai multe probleme griji si stres apasa pe umerii firavi nepregatiti inca sa sustina atata greutate.Vreau sa o ajut.Dar nu ma lasa.Vreau sa ii preiau toate greutatile eu.Mie imi e mai usor sa trec peste ele.Ea..?Ea e sentimentala.Ea iubeste cu toata inima.Ea e un copil mai mare.Ea inca nu realizeaza ca inca e copila.Eu o vad in toata splendoarea si inocenta ei,vad in ochii ei caprui,puritatea,esenta vietii.Si stiu ca nici ea nu stie de fapt cine e si de ce face atatea lucruri care nu-i vin usor.De ce face atatea sacrificii?De ce sufera atat?Nici ea nu stie....Nici eu nu stiu,dar sunt aici,si ea stie asta.Ea ma iubeste sincer!